Trenul Oravita-Anina

Locomotiva St.E.G II din seria 1401-1404 Pentru remorcarea trenurilor pe traseul Oraviţa-Anina trebuia proiectată o locomotivă cu caracteristici speciale. O astfel de locomotivă a fost proiectată de catre inginerul Pius Fink din cadrul fabricii de locomotive a societăţii St.E.G. In anul 1861,a fost construită prima locomotivă de acest fel, purta numărul 5oo şi era denumită "Steyerdorf", după numele localităţii de lângă Anina. Această locomotivă a fost expusă în anul 1862 la Expoziţia Internaţională de la Londra, iar în anul 1867 în cadrul Expoziţiei de la Paris. Trei astfel de locomotive au mai fost construite special pentru linia Oraviţa–Anina între anii 1861-1867 în cadrul fabricii de locomotive ST.E.G din Viena, şi anume: Karaszova cu nr. 501; Gerliste cu nr. 502 şi Lişava cu nr. 5o3. Aceste tipuri de locomotive au fost utilizate în perioada 1863-1891, având ca principale caracteristici : diametrul roţilor motoare şi cuplate 1000 mm; presiunea maximă a cazanului 7 at; greutatea totală 42,5 tf; lungimea între tampoane 10,23 m; capacitatea buncărului pt. cărbuni 2,2 metri cubi; puterea 223 CP; viteza maximă 30 km/h. Al doilea tip de locomotive-tender-tip D-t, St.E.G. II în număr de patru, respectiv 1401-1404, au fost puse în circulaţie pe linia Oraviţa-Anina în perioada 1881-1884, fiind proiectate şi construite de către aceeaşi fabrică de locomotive din Viena şi aveau următoarele caracteristici: diametrul roţilor motoare şi cuplate 1.118 mm, greutatea aderentă 51 tf, capacitatea buncărului pentru cărbuni 2,3 metri cubi; forţa de tracţiune 8.130 kgf; viteza maximă 35 km/h. Dacă primele tipuri de locomotive au fost o prezenţă activă în munţii Semenicului timp de 28 de ani, cel de al doilea tip a întrecut cu mult pe primele, desfăşurându-şi activitatea timp de 46 de ani, respectiv până în anul 1930, când au fost înlocuite cu locomotivele tender CFR seria 40001-40005-tipD-t, locomotive ce au fost construite în anul 1929 în mod special pentru acest tronson feroviar la Reşiţa. În anul 1956 au fost introduse locomotivele cu parametrii superiori din seria CFR 50.000 construcţie specială executată la Reşiţa, care au sporit tonajul remorcat de la 150 t la 235 t în sensul Oraviţa-Anina şi 850 t în sensul Anina –Oraviţa (în depoul Oraviţa se mai află locomotivă din această serie cu numărul 50.065). Acest sistem de tracţiune a fost folosit până în anul 1978, când,datorită sporului de trafic generat de construirea Termocentralei Anina-Crivina, a trebuit mărită capacitatea de transport. În urma unor studii realizate de ICPTT Bucureşti, din anul 1978 s-a trecut la remorcarea cu locomotive cu aburi din seria CFR 50.000 în dublă tracţiune, remorcându-se 400 t în sensul Oraviţa–Anina şi 850 t în sensul Anina –Oraviţa. Din anul 1978 s-au întreprins studii pentru introducerea tracţiunii diesel-electrice pe acest tronson de cale ferată, cu scopul de a mări tonajul şi eficiena acestor remorcări, astfel, în urma experimentelor efectuate, au fost construite special la fosta "Întreprindere 23 August Bucureşti" două locomotive diesel electrice din seria o4o DA de 1250 CP, începând din anul 1979 s-a trecut la remorcarea cu locomotive diesel-electrice, în dublă tracţiune, 580 t în sensul Oraviţa–Anina şi 850t în sensul Anina-Oraviţa. Capacitatea de circulaţie a trenurilor pe secţia Oraviţa-Anina, pe lângă problemele legate de tracţiune şi viteza, era determinată şi de faptul că pe întreg tronsonul era o singură staţie CFR - Gârlişte, unde se puteau executa încrucişări de trenuri, ceea ce permitea practic circulaţia în 24 ore a 6 perechi de trenuri, trei perechi de trenuri mixte şi 3 perechi de trenuri locale. Sporul de trafic generat de construirea Termocentralei Anina-Crivina, a impus secţonarea limitativă a acestui tronson după cum urmează: în 1980 s-a dat în folosinţă staţia Lişava, capacitatea de circulaţie crescând la 13 perechi de trenuri, iar prin dare in folosinţă în anul 1983 a Haltei de mişcare Brădişorul de Sus, capacitatea de circulaţie a crescut la 16 perechi de trenuri în 24 ore.

Faimosul tren Oravita-Anina Astăzi trenul care circulă pe această rută este format dintr-o locomotiva diesel-electrica româneasca LDE125, seria 69-73, 1250 CP, construită special pentru linia Oraviţa-Anina şi doua vagoane de clasa a-II-a, necompartimentate, cu banci din lemn, construite in anul 1914. Un al treilea vagon de acest tip se află in Revizia de vagoane Oraviţa. De atunci pană în prezent au fost reconditionate de mai multe ori, carcasa şi interiorul au rămas însă neschimbate. Incalzirea interioară se face pe aburi, în mijlocul vagonului se află un compartiment unde se găseşte cuptorul. Viteza medie este de 17 km/h, distanţa dintre Oraviţa şi Anina fiind parcursă în circa 2 ore. Pe langă acest tren pe această rută mai circulă şi o drezină care impinge un vagon de marfă descoperit, o platformă pe care au fost instalate scaune in vederea trasportului de persoane în scop turistic. Atat trenul cu vagoanele lui vechi, de la începutul secolului XX căt şi drezina, le oferă pasagerilor mult mai multe decât o simplă călătorie şi anume , posibilitatea admirării unor peisaje unice şi trăirea unor momente de neuitat.